jump to navigation

Emoţii de copil August 31, 2009

Posted by ingerdemon in Feed-back.
trackback

1991. 31 august.
emotii

O copilă subţire ca trestia stă în faţa unei mulţimi şi repetă în gînd versurile poeziei pe care trebuie în cîteva minute s-o recite. Se uită în jur… Unde-i mama? Mama se află în mulţimea adunată în faţa primului liceu deschis în oraş. Lîngă copilă o doamnă trecută demult de vîrsta primei tinereţi, chiar trecută şi de a doua tinereţe, o mîngîie pe creştet şi o întreabă:
– Ai emoţii?
Oare ce-o fi însemnînd acel cuvînt? Pentru copila care nici şapte ani nu are împliniţi, care ultimul an de libertate înainte de şcoală şi l-a petrecut la bunica, şi cu care mai des obişnuia să vorbească în rusă, cuvîntul „emoţii” era necunoscut şi fără de sens. Se uită peste uniforma şcolară, îşi îndreaptă cosiţele lungi şi buclate şi răspunde răspicat:
– Nu am emoţii.
Peste cîteva minute se apropie o adolescentă, o ia pe copilă de mînă şi îi spune:
– Pregăteşte-te. Acuş băiatul are să anunţe poezia ta.
Inima mai că îi sare din piept. De ce i-o fi trebuit mamei să îi povestească doamnei învăţătoare că ea recită frumos poezii. Da, poate că recită ea frumos poezii, dar nu faţă de toată lumea, ci singură, urcîndu-se pe scaun în faţa oglinzii.
– Acum, vine cu un omagiu limbii Tatiana ……., elevă a clesei I-ia B.
Care omagiu, care limbă? Eu doar am fost impusă să învăţ o poezie. Mi se promisese că dacă o învăţ, atunci mă vor înscrie la şcoală şi îmi vor permite să îmi aleg banca în care voi sta.
Îmi amintesc de această haioasă întîmplare din prima mea zi de şcoală atunci cînd toţi povestesc despre prima zi de şcoală, care pentru elevii liceului Constantin Stere din Soroca, coincidea nu cu 1 septembrie, dar cu 31 august. Aceasta fiind o dorinţă a primei directoare – Ana Bejan – profesoară de limbă română. Am învăţat atunci ce înseamnă cuvîntul emoţii. De frică am repetat de două ori prima strofă. Bine că oamenii adunaţi nu cunoşteau poezia. Emoţiile acestea le simt în fiecare an cu o lună înainte de începerea noului an şcolar. Ultimii doi ani chiar mă necăjesc tare rău emoţiile acestea. Cred că s-au păstrat în subconştientul meu, de aceea nu-mi prea place că se apropie toamna. Simt că acuş vine mama să mă terorizeze cu zubritul unei noi poezii pentru început de an şcolar.

Anunțuri

Comentarii»

1. irka2stardust - August 31, 2009

Întotdeauna invidiam elevele care spuneau poezii la careele şcolare. Mă întrebam cu ce-s mai bune ele decât mine. 🙂 Aşa că o bună parte din viaţa mea de şcolar mi-am petrecut-o încercând să demonstrez „cuiva” că nu sunt mai rea decât „ele” (am prins repede că „ele” erau iubitele învăţătoarelor şi, ulterior, ale profesorilor 😉 ) Apoi, când am crescut deja mai mare şi s-a ajuns la faza în care am fost rugată să o fac, am refuzat oferta „mult-aşteptată”, dându-mi seama cu amărăciune că, o dată împlinite, visele-şi pierd din farmec. 🙂 Am preferat să lăs acest vis integru 🙂

ingerdemon - August 31, 2009

@irka2stardust Nu m-am simţit niciodată iubită de către profesori, dar recunosc că multe din cele care ajungeau să spună poezii la careele şcolare erau printre preferate. Mama nu ştiu de unde o luase că am talent actoricesc, iar prima mea profesoare văzînd că pot învăţa poezii şi că am învins frica, mă folosea drept cobai, ştiind că mama acasă mă va impune să le învăţ. Ultima dată am recitat poezii la un concurs în clasa a – VIII- a. Din cauza că nu mi-o dat premiul mare am refuzat să mai particip în aşa gen de evenimente.

2. Artur - August 31, 2009

foarte nais povestioara, amintiri din copilarie 😛 mie imi placea 1 septembrie pentru ca imi revedeam colegii… drept ca repede vroiam din nou vacanta 🙂

ingerdemon - August 31, 2009

Artur, mă bucur că sunt oameni care au emoţii de fericire cînd vine 1 septembrie.

3. Viorica - Ianuarie 30, 2010

Am dat de acest blog si mi-ai adus aminte si de emotiile mele, recitam poezii tot pe scarile aceluiasi liceu cu multi ani in urma, da directoarea noastra Ana Bejan era bravo, mi se pare ca totusi noi aveam cele mai frumoase sarbatori.

ingerdemon - Martie 1, 2010

Viorica, cu siguranţă am avut multe sărbători frumoase datorită directoarei Ana Bejan.

Viorica - Mai 13, 2010

Eu iubeam sa spun poezii pe scena, sa organizez diferite serate urmate de discotecile noastre scolare 🙂 asa ca pentru mine sint amintiri tare frumoase.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: