jump to navigation

Eu nu vreau să ajung în faţa unui judecător laş!!! Ianuarie 22, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului.
6 comments

În fiecare zi citesc zeci de ştiri despre boli, catastrofe naturale şi crime. Se pare că nimic nu mă mai face să fiu sensibilă şi că am un antidot, gândindu-mă că toate acestea nu se întâmplă cu mine, că eu am viaţa mea roz şi nu mă vor ajunge. Dar articolul despre o tânără care a fost arestată pe 7 aprilie în Chişinău, ca rezultat al protestelor care au avut loc în acea zi, apărut în Ziarul de Gardă, m-a făcut să mă gândesc un pic mai mult şi să realizez că mâine s-ar putea să fiu eu în locul ei.

De aceea scriu azi pe blog despre acest subiect şi condamn public astfel de acte de justiţie. Judecătorii care nu au frică şi înfăptuiesc justiţia unde le vine lor mai bine, nu merită să poarte mantia de judecător! Toţi trebuie să cunoască numele acelui judecător care şi-a permis să judece dosare în comisariatele de poliţie – Dorin Popovici.
Bravo Oxanei Radu că a avut curajul să vină să discute cu jurnaliştii şi să-şi povestească istoria acestei condamnări tâmpite, Bravo echipei Ziarului de Gardă şi Unimedia pentru că ajută la mediatizarea acestui caz.

Bravo Eugen Luchianiuc că a fost primul care a reacţionat, chiar dacă în felul lui, dar a fost primul care a scris pe blog despre acest subiect!

Şi în continuare vreau să mai scriu BRAVO în dreptul fiecărui care va reacţiona la mesajul meu şi va promova această temă. Lista o las deschisă:

1. Bravo Tudor Darie
2. Brabo Vitalie Branişte
3. Bravo Mihai Moscovici
4. Bravo Gheorghe Erizanu

Dedicaţie sarmalelor de dimineaţă Ianuarie 16, 2010

Posted by ingerdemon in Bila Neagra.
Tags: , ,
4 comments

Mda, sîmbătă… zi de muncă. După ce ne-am odihnit 10 zile în vacanţa asta de iarnă, sîmbăta să munceşti e cam greu… Eu şi aşa sunt adormită dimineaţa, şi abia pe la 10 intru în ritmul normal de muncă. Dar azi de dimineaţă m-am trezit la 5. Ştiţi de la ce? De la mirosul de sarmale care o intrat prin despărţitura de la uşa bucătăriei în hol, apoi la mine în odaie.
M-am trezit şi eram ca şobolanul din desenul animat „Chip ‘n Dale Rescue Rangers”, caruia i se învârteau ochii în cap de la mirosul de caşcaval şi tot striga „Sîrrrr”!
Am dat buzna în bucătărie şi îmi sclipeau ochii ca la un copil şi mă vedeam deja cu farfuria de sarmale în faţă. Eram gata să le înfulec pe toate până se trezesc ceilalţi din casă. Mi-am aşezat frumos pe masă tacâmurile şi, în timp ce turnam smântâna pentru a unge bunătatea de sarmale împletite în frunze de varză murată, mă gândeam că nu schimb sarmalele astea nici pe 10 kilograme de brânză cu mucegai, nici pentru 100 de midii şi stridii şi multe alte delicii exotice.
Anul trecut, pe când activam într-o companie vinicolă, m-am trezit de multe ori în discuţia cu bucătarii şef de pe la restaurantele de fiţe din Chişinău că ne reproşau că moldovenii nu au educaţia unui gust rafinat în ale bucatelor. Mă uitam şi eu la ei şi zâmbeam galeş, că altceva să le reproşez nu prea aveam. Eu nu am făcut şcoală de bucătar, dar bucatele noastre tradiţionale îmi plac enorm. În dimineaţa asta, însă, m-am convins că mai bune ca sarmalele noastre nu este nici o mâncare în lumea asta. Şi dacă se mai găseşte vreodată vreun mare bucătar să-mi zică că nu sunt gurmand rafinat, să ştiţi că îi pun oala cu sarmale în cap cu prima ocazie.
(Şi acum mi se face gura apă la gîndul că acasă mă aşteaptă o farfurie cu sarmale… 😀 )

Suntem sau nu capabili să ne asumăm angajamente? Ianuarie 12, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului.
add a comment

Am citit azi de dimineaţă în presă că Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a anunţat începerea primei runde de negociere a Acordului de asociere RM/UE. Uraaaaaaa!!!!

Sună bine denumirea „Acord de asociere”, de parcă dacă trecem cu bine peste rundele de negocieri, care printre altele nu se ştie cînd se vor încheia, păi gata, ne asociem şi atunci viaţa ne va fi roz.
De fapt, totul nu va fi chiar atît de roz. Şi acuş explicăm „de ce?”.

În primul rînd, jurnaliştii care scriu despre negocierile Acordului de asociere, trebuie să explice clar că semnarea Acordului nu înseamnă nimic în fond pentru cetăţeanul simplu. Semnarea Acordului va fi o bilă albă pentru Guvernul Filat, care dacă va duce la bun sfârşit acest proiect, va căpăta, cu siguranţă, un vot de credibilitate înaltă din partea cetăţenilor pro-integrare europeană.
De ce nu înseamnă nimic pentru cetăţenii simpli: pentru că dacă cetăţenii Republicii Moldova, şi nu Guvernul, nu vor respecta angajamentele Acordului de asociere, păi niciodată, da citiţi pe litere – NICIODATĂ, nu pupăm noi asocierea asta cu UE. Uite aici e buba, şi de aceea am un apel către jurnalişti – nu puneţi doar pe seama Guvernului Integrarea Europeană şi semnarea acestui Acord de asociere, ci explicaţi-le cetăţenilor ce au de făcut ei pentru a ajuta semnarea Acordului, dar mai apoi pentru a ne îndeplini angajamentele faţă de UE. Că semnarea e semnare, dar ceea ce va ratifica Acordul, vizează toţi cetăţenii Republicii Moldova, şi va intra în vigoare acest Acord doar dacă respectăm noi, cetăţenii simpli, anumite angajamente.

Va putea cetăţeanul nostru, sau nu, să-şi asume aceste angajamente nu vreau să ghicesc. În schimb am să le urez succes celor de la externe şi direcţiei relaţiei externe de la Ministerul Justiţiei care azi se întrunesc în prima rundă de negocieri a Acordului de asociere, pentru că pentru diplomaţia Republicii Moldova acesta Acord este o nouă treaptă urcată. Le ţin pumnii pentru ca etapele de negociere să treacă cît mai uşor.

În seara de Ajun am vizitat cu inima India! Ianuarie 6, 2010

Posted by ingerdemon in Călătorii din vis.
1 comment so far

Poate că cel mai simplu şi cel mai de folos lucru pe care l-am învăţat de cînd am crescut este să visez. Să visez cu ochii deschişi la ceea ce vreau să obţin şi unde vreau să ajung. Şi pentru că au început să se îndeplinească visurile mele, mi-am zis că trebuie să visez la ceva mai mult.

În seara asta vreau să visez la un tărîm fantastic, plin de culori şi cu o cultură veche de peste 6-7 milenii – India. De ce India? Pentru că este după cum scria Mark Twein «колыбель человеческой расы, колыбель человеческой речи, мать истории, бабушка легенды, и прабабушка традиций. Наши самые ценные и наиболее важные из материалов в истории человечества хранятся только в Индии!»

Dăcă vi se pare interesantă destinaţia mea, vă invit s-o descoperim împreună. Eu am dat la căutare pe google ca să descopăr ce locuri merită să fie văzute în această ţară şi am decis că vreau să vizitez 2 locuri, pe cît de interesante pe atît şi de diferite fiecare luate în parte.

Taj Mahal – mausoleum împărătesei Mumtaz Mahal construit între anii 1630-1653. Se spune că este cel mai bine păstrat monument-mormînt din lume şi se află la o oră şi jumătate de mers cu trenul din New Delfi. Este simbolul dragostei eterne, iar la ridicarea acestui monument au lucrat 20 de mii de oameni şi o flotă de 1000 de elefanţi.

Bollywood-ul – studiourile din Mumbai (Bombay, numele vechi al oraşului) unde se produc anual circa 200 – 250 de filme. Chiar dacă nu sunt mare amatoare de filme indiene, dar aş vrea să văd cu ochii mei un oraş întreg plin doar cu decoraţii pentru filme, căci citisem undeva că aceste decoraţii se înşiră pe o suprafaţă de zeci de hectare.

Dacă cunoaşteţi şi alte lucruri frumoase care pot fi vizitate în India vă invit să mi le scrieţi, ca să pot completa tabloul visului meu cu alte pete de culoare.