jump to navigation

Scorpiile care mă inspiră Iunie 25, 2010

Posted by ingerdemon in Faţă-n faţă cu femeia modernă (adică cu mine).
5 comments


Nu am idoli. Şi nici fan înrăit a vreunei vedete n-am fost vreodată. N-am încleiat pe pereţi postere, n-am colectat articole şi fografii de prin ziare sau reviste. Dar am cîteva femei dragi pe care le urmăresc. Nu la propriu, le urmăresc cariera şi încerc să fur cîte ceva pentru mine. Cînd mă apucă dorul dau un serche pe google să văd ce au mai făcut.

Am descoperit în seara asta un lucru interesant. Toate aceste trei femei au multe în comun. Dar, au ceva în comun şi cu mine 😀 – zodia scorpionului.

Deci, iată scorpiile dragi mie:

Prima e Julia Roberts. O ştiu din filmele pe care le priveam în adolescenţă. M-a cucerit cu zîmbetul pînă la urechi şi părul vîlvoi cu bucle neregulate.

A doua e Tina Kandelaki: e una din cele mai bine plătite prezentatoare TV din Rusia. O energie nebună vine din partea ei. Mă mir de fiecare dată şi nu înţeleg cînd reuşeşte să le facă pe toate. Şi încă ceva, are blog, cont pe tiwtter, şi vorbeşte mereu. Citesc blogul ei cînd am timp şi fur cîte un pic din meseria pe care o face. Ador felul în care se poate transforma, e gîndit detaliu cu detaliu, care o face să fie unică, dar cu atîta stil şi eleganţă…

Şi a treia e o moldoveancă – Nata Albot. A început să-mi placă de cînd de curînd, şi cred că în mare parte, de cînd şi-a făcut blog . Atunci am simţit emoţii şi o energie care mă atrage să deschid blogul ei şi să-l citesc aşa cum îl citesc şi pe al Tinei.

Scorpiile mele sunt reale, vii, emotive şi pline de sine. Şi pe voi cine vă inspiră?
P.S. Foto cu Nata e de la la Blogovăţ 2010. În fotografie e şi Viorel Mardare (pentru cine nu l-a recunoscut ;))

Franţuzoaicele, facebook şi imaginea mea de… Iunie 17, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului.
Tags: , ,
5 comments

Ştiţi ce înseamnă „liberul arbitru”? Am auzit de multe ori această sintagmă, şi parcă mi se părea că înţeleg ce înseamnă şi parcă totuşi nu până la urmă înţelegeam. Săptămâna aceasta am hotărât să întreb de atotştiutorul Google cu ce se mănâncă acest „liber arbitru”. Explicaţiile mi-au fost pe plac, mai ales că simţeam nevoia unui sprijin pentru a-mi răspunde la întrebarea: Oare e adevărat că femeile noastre plecate la muncă în Europa sunt privite cu ochi răi de femeile din acele ţări super dezvoltate şi super inteligente şi pline de aristocraţie?

ÎNCEPUTUL. Răspunsul la întrebarea mea, dar şi întrebarea propriu-zisă a apărut în urma unui mesaj primit pe Facebook. (Mda… reţelele sociale îmi dovedesc a câta oară că trebuie studiate mai atent, căci nu cunoaştem chiar bine efectele şi influenţele asupra indivizilor umani.) Mesajul pe care l-am primit spunea că sunt o urâţenie şi că nu am făcut mare performanţă pozând în rochie de mireasă. Deci, orgoliul meu feminin a fost nu atins, dar aproape i s-a dat foc. Ce are o persoană necunoscută, care mă vede pentru prima dată în viaţă să-mi spună că-s urâtă? Încerc să nu dramatizez situaţia, beau un ceai şi mă apuc să-i scriu răspuns. După încă câteva vorbe de duh din partea franţuzoaicei, care mi-a amintit că fac parte din partea aceea a Europei, unde-s femei uşoare, fără scrupule şi mereu în căutare de bărbaţi cu bani. M-am pomenit fără ca să vreau personaj din filmul „Oaspeţii tatălui meu”.

ŞOCUL. Nu îmi venea a crede că pot fi învinuită că-s o depravată doar pentru că sunt din moldoveancă şi mă trag din Europa de est. Dacă aveam până acum dubii la felul în care se uită la noi străinii, acum nu mai am. Îmi găsisem singură răspuns la întrebarea de mai sus. Mă gândeam că orice n-am face suntem fetele care vin să le fure banii, joburile şi bărbaţii.

Fire romantică ce sunt, continui discuţia cu sărmana franţuzoaică şi îi explic că nu am nevoie de Franţa ei, de bărbatul ei, de banii nemunciţi. La care ea îmi scrie – o femeie, rusoaică, cu numele Tatiana ia suflat bărbatul de sub nas. Ea a rămas cu după 15 ani de căsnicie cu 2 copii şi singură.

M-a înduioşat tipa şi i-am răspuns că îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat şi la îndemnul unui prieten (nu-i dau numele ca să nu i se urce la cap), îi scriu că rusoaica în curând se va plictisi de bărbatul ei, şi el va fi nevoit sau să revină la ea, sau s-o îndure mai departe în timp cea ea se distrează cu alţi bărbaţi.

FINALUL. Finalul a încununat opera: franţuzoaica mea şi-a cerut iertare, şi mi-a zis că chiar deja îi par o persoană drăguţă. Mai mult, azi de dimineaţă am văzut un mesaj de la ea în care mă ruga să nu fiu supărată şi că mă invită să fim amice. 😀

În acea seară alegam prin casă şi mă bucuram că am reuşit s-o conving pe sărmana femeie că nu toate femeile din Moldova sunt uşuratice.

Şi acum revin la „liberul arbitru”. Fiecare din noi decide cum îl vor vedea oamenii din jur: un neghiob sau un om inteligent. Este în puterea noastră să schimbăm percepţia celor din jur. Unicul lucru care este necesar pentru aceasta este să avem mai multă toleranţă şi mai mult timp pentru ai asculta şi auzi pe cei din jur.

P.S. Comunicarea, dragii mei, opreşte războaie şi înduioşează inimi.
Fotografia e cea care a făcut să-mi scrie franţizoaica şi să-mi spună că-s urîtă 😉

UPDATE: Am uitat să dau un link util pentru cei care, la fel ca mine, parcă înţeleg, dar parcă nu ce-i „liberul arbitru” 😉

Întrebarea dimineţii de astăzi Iunie 11, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului.
2 comments

De 4 ani în fiecare dimineaţă citesc ştirile şi ziarele. În fiecare zi sunt bibliotecă de noutăţi adevărate sau inventate. Mai mult, pot recunoaşte după stilul de a scrie a jurnaliştilor o ştire de la Unimedia de cea scrisă de Jurnal sau de Ştirea Zilei.

Prea lungă introducerea pentru tema pe care vreau s-o abordez astăzi : examenele de bacalaureat. Anul acesta subiectul a fost dezbătut cu multe detalii şi mult fast de PublikaTV. Atît de mult a încît au mers cu camera ascunsă să-i spioneze pe elevi la BAC. Citeam pe blogul lui Dan Negru despre cum TV-urile de ştiri din România obişnuiesc să-şi inventeze ştiri. Uite că s-a început şi la noi. Mulţumesc lui Vîntu pentru importul de cultură mediatică !!!

M-a făcut curioasă ştirea cu copiatul la BAC şi am adresat şi eu de dimineaţă o întrebare prietenilor de pe facebook : Oameni, cine n-a copiat la BAC ?

Nu credeţi că răspunsurile m-au şocat cumva. Nu m-au şocat cu nimic şi nici nu mi-au schimbat cumva ideile şi convingerile mele despre copiatul la BAC sau la oricare alt examen, cred că chiar m-au bucurat. Marea majoritate din cei care mi-au răspuns, au spus că n-au copiat la BAC.

Nici eu n-am copiat, nu aveam ce copia. Nu cred că s-au schimbat multe de pe timpurile cînd am dat eu examenele de BAC, şi cred că şi acum subiectele sunt aşa formulate încît nu prea ai ce copia. Deci, chiar dacă ai posibiolitatea să copii, oricum trebuie să pui mintea în mişcare ca să analizezi informaţia şi s-o structurezi aşa cum sunt cerinţele din test.

Nu vreau să mai adaug nimic despre stimabilii colegi din jurnalism, vin doar cu o urare pentru adolescenţii care zilele astea au examene: SUCCES!