jump to navigation

Hai, MOLDOVA!!! Moldova – Finlanda 5:0 Septembrie 2, 2010

Posted by ingerdemon in Călătorii din vis.
Tags: , , ,
7 comments


Fetele trebuie să fie cochete. Fetele se interesează de doar de haine, pantofi şi … Oare? Dar dacă fetele se interesează de fotbal?

Întotdeauna am privit jurnalul sportiv de la ProTV Bucureşti pentru ştirile picante despre fetele care iubesc fotbalul… sau fotbaliştii 😀 .. nu mai ştiu. Şi mai mereu mă întrebam – dar unde-s fetele care iubesc măcar fotbaliştii din fotbalul moldovenesc?

Am privit vara aceasta cum au încercat câteva publicaţii să implice fetele frumoase în lumea fotbalului. Stângaci şi plictisitor. Nu aveau nici cel mai mic interes fetele celea pentru fotbal. Le interesa doar premiul care era pus la bătaie. În acelaşi timp mă uitam holbată la microbista argentiniană care a atras în decolteul său generos toate camerele de filmat.

Oare chiar nu avem şi noi aşa fete? În ţara care se mândreşte cu frumuseţe la metru pătrat, nu cunosc microbiste care să facă scandal în fotbalul moldovenesc. Sau poate presa nu ştie unde să le caute? (Atentez la presa liberă. Liberă de tot ce vrea ea, inclusiv de subiecte care vând şi măresc tirajele.)

Mâine la Chişinău, pe stadionul Zimbru, naţionala Moldovei la fotbal va întâlni în preliminarele Campionatului European la Fotbal naţionala Finlandei. M-am interesat – meciul începe la 19.30, bilet am. Mâine merg să fac galerie naţionalei noastre. Am să strig şi am să sar în sus la fiecare atac al fotbaliştilor noştri. Iau cu mine aparatul foto şi am să încerc „să vânez” microbiste frumoase, dar şi fotbalişti care merită să fie apreciaţi de fetele noastre. Mai ştii, poate găsesc subiect de scandal ;).

P.S. Şi sunt sigură că mâine va fi un joc frumos.

Anunțuri

Copilul meu Septembrie 1, 2010

Posted by ingerdemon in ascultă îngerii.
Tags:
add a comment


Mda… n-am mai scris demult. Azi e prima zi de şcoală. Anul trecut am povestit cum am mers eu la şcoală. Anul acesta am mari emoţii. Nu pentru mine, dar pentru cea căreia vreau să-i dedic acest articol. Anul acesta este elevă în clasa a noua.

Are multe nume. Şi în română şi în rusă. Eu prefer să-i zic – copilul meu. Am sunat-o de dimineaţă s-o felicit cu începerea noului an şcolar. Se pregătea de zor şi era în procesul de aranjare a coafurii. Am s-o sun spre seară s-o întreb dacă şi-a făcut cosiţe sau şi-a lăsat părul pe spate.

Ieri am vorbit cu ea şi mi-a cerut ultimele sfaturi pentru ţinuta de azi. Ştiu că va arăta deosebit. A fost la Chişinău şi am umblat cu ea prin toate magazinele şi prin toate buticurile posibile şi imposibile pentru ca copilul meu, care simt că deja e fată mare să fie mulţumită şi împlinită.

Ştiu – ştiu, elevii la şcoală trebuie să înveţe, nu să se gândească la boarfe şi la felul cum arată. Şi despre învăţătură am discutat. A promis că va avea doar note mari.

Am emoţii pentru că e încă atât de rebelă.

Cea despre care scriu azi are un nume tare frumos – Ana-Maria. E sora mea, e mai mică cu zece ani decât mine şi e tot ce am eu mai drag pe lumea asta. Sper să aibă un an plin de emoţii şi de noi descoperiri.