jump to navigation

Februarie 4, 2011

Posted by ingerdemon in ascultă îngerii.
add a comment

Demult, tare demult n-am mai postat nimic.
Azi nu scriu eu, azi din nou o frîntură scrisă de cineva care poate mai bine decît mine.

Citiți. Ajută 🙂

”Interviu cu Dumnezeu

Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

– Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici,
Întotdeauna.”

OCTAVIAN PALER

*** n-am găsit o fotografie potrivită pentru acest post 😦

Copilul meu Septembrie 1, 2010

Posted by ingerdemon in ascultă îngerii.
Tags:
add a comment


Mda… n-am mai scris demult. Azi e prima zi de şcoală. Anul trecut am povestit cum am mers eu la şcoală. Anul acesta am mari emoţii. Nu pentru mine, dar pentru cea căreia vreau să-i dedic acest articol. Anul acesta este elevă în clasa a noua.

Are multe nume. Şi în română şi în rusă. Eu prefer să-i zic – copilul meu. Am sunat-o de dimineaţă s-o felicit cu începerea noului an şcolar. Se pregătea de zor şi era în procesul de aranjare a coafurii. Am s-o sun spre seară s-o întreb dacă şi-a făcut cosiţe sau şi-a lăsat părul pe spate.

Ieri am vorbit cu ea şi mi-a cerut ultimele sfaturi pentru ţinuta de azi. Ştiu că va arăta deosebit. A fost la Chişinău şi am umblat cu ea prin toate magazinele şi prin toate buticurile posibile şi imposibile pentru ca copilul meu, care simt că deja e fată mare să fie mulţumită şi împlinită.

Ştiu – ştiu, elevii la şcoală trebuie să înveţe, nu să se gândească la boarfe şi la felul cum arată. Şi despre învăţătură am discutat. A promis că va avea doar note mari.

Am emoţii pentru că e încă atât de rebelă.

Cea despre care scriu azi are un nume tare frumos – Ana-Maria. E sora mea, e mai mică cu zece ani decât mine şi e tot ce am eu mai drag pe lumea asta. Sper să aibă un an plin de emoţii şi de noi descoperiri.

Zâmbeşte, cineva te iubeşte! Iulie 14, 2010

Posted by ingerdemon in ascultă îngerii.
Tags: ,
2 comments

Zâmbeşte, cineva te iubeşte! Aşa scrie pe ecranul telefonului meu. A pus mesajul acesta într-un moment când mi-am dat seama că am uitat să zâmbesc. Am schimbat trei telefoane de atunci, dar când pornesc telefonul a rămas acelaşi mesaj. De atunci când sunt tristă şi uit să zâmbesc ascult Mădălina Manole.

Nu am să scriu mai mult nimic despre piesele ei, căci cuvintele nu au rost. Ascultaţi-o şi zâmbiţi.