jump to navigation

Fiecare are puterea de a ajuta! Iunie 13, 2011

Posted by ingerdemon in Feed-back.
add a comment

Se întîmplă să dorești să ajuți pe cineva, dar nu știi cum. Mîine, 14 iunie, e Ziua Mondiala a Donatorului de Sânge și toți care au în suflet pornirea de a ajuta pe cei de alături pot să se implice. În Chișinău vor fi cîteva puncte de colectare: Centrul Naţional de Transfuzie a Sîngelui, între orele 8.00 şi 15.00, la complexul comercial „MallDova”, între orele 11.00-16.00 și în grădina publică Ștefan Cel Mare, între orele 11.00-16.00.

Mâine, de la 11.00, împreună cu membrii clubului PROSĂNĂTATE voi fi în grădina Publică Ștefan cel Mare pentru a dona sânge. Voluntarii de a dona sânge sunt așteptați să se alăture grupului nostru.

Pentru a putea deveni donator de sânge, trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii:

– vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 60 ani
– greutate 58 – 100 kg femeile şi 60 – 110 kg bărbaţii
– tensiune arterială sistolică între 11 şi 18 mmH
– să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale
– femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală
– să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintea donării
– să nu ai/să nu fi avut următoarele boli: hepatită (de orice tip), TBC, sifilis, malarie, epilepsie, bruceloză, ulcer, diabet zaharat, boli de inimă, boli de piele, miopie peste (-) 6 dioptrii.

Și nu uitați – fiecare are puterea de a ajuta!

Anunțuri

Dumitru Ţîra: Banii vin şi pleacă, ei sunt doar un instrument Iunie 10, 2011

Posted by ingerdemon in Feed-back.
add a comment

A cui e PublikaTV? Nici nu mai ştiu câţi şi-au pus această întrebare pe parcursul unui an şi jumătate de când am intrat pe piaţa media. Au fost scrise multe file, s-au consumat adevărate dezbateri şi au circulat multe zvonuri despre cumpărarea şi vânzarea acestei televiziuni. Şi speculaţiile continuă. Pe 21 mai, Dumitru Ţîra anunţa că a preluat pachetul majoritar al Ştiri Media Grup, compania-mamă a Publika TV. I-am scris şi l-am invitat la o discuţie pentru a-mi răspunde la câteva întrebări şi pentru a afla din prima sursă a cui e PublikaTV. Despre ce am discutat vedeţi şi voi.

Despre studii şi profesii:
În diverse etape ale ale vieţii profesionale am experimentat funcţii diferite în domenii diferite. Ca background, pentru cine vrea să ştie, am absolvit Dreptul şi Economia, unde am şi un MBA. Dar am în CV şi un curs la Institutul militar, fiindcă nu-mi plăcea să văd scris în livretul militar doar ostaş de rând. Am făcut radio, avocatură, banking, diplomaţie, iar acum fac media. Şi nu în ultimul rând, pe listă se află şi activitatea didactică, pentru că am fost lector universitar la ASEM timp de patru ani.

Perioada Radio
Ce legătură am cu media? În primul rând cei şapte ani de radio. Am început cu Unda Liberă, pe la 17 ani, apoi a fost un pic de Nova, un pic de D’or, şi chiar am cumpărat Radio D’or. Aveam peste 40 de angajaţi, 28 de programe producţie a postului şi nu retransmiteam nimic. A fost un prim produs autohton, pe care îl voi relansa cândva. Este o promisiune pe care mi-am făcut-o mie. Şi să nu uităm că am am lansat şi Radio Maximum. Din păcate, în anii ’98-’99, criza a afectat grav piaţa radio, care s-a prăbuşit. Aşa că am vândut acest business.

Perioada Moldindconbank
Perioada bancară… Au fost trei ani jumatate de Moldindconbank, într-o echipă tânără, care a muncit foarte mult până când fiecare a ales alt drum. Nu pentru că vreunul dintre noi nu făcea faţă provocărilor. Paradoxal, problema era că noi aveam prea multe idei progresiste pentru care piaţa bancară nu era pregătită. Din păcate, nici acum nu văd schimbări esenţiale faţă de anii 1999-2001. S-au dezvoltat multiple servicii, dar nu şi nivelul de gândire. Iar băncile străine venite pe piaţă n-au făcut decât să se plieze pe modelul găsit aici şi merg pe schema clasică: rate foarte mari, deci bani câştigaţi uşor prin împovărarea situaţiei clienţilor.

Perioada Ministerului Afacerilor Externe
Activitatea în Ministerul de Externe nu a fost o chestie de ambiţie, cum ar fi unii tentaţi să creadă. Chiar am vrut să trec prin această experienţă, care acum mă ajută foarte mult la nivel de comunicare, ca mod de gândire şi de acţiune. Am început cu Preşedinţia Republicii Moldova la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. A urmat etapa relaţiilor economice cu UE, apoi trei ani şi jumătate dedicaţi relaţiilor de cooperare regională (Europa de Sud-Est, Marea Neagră, GUAM, Europa Centrală şi cooperarea dunăreană). La final, după şapte ani de MAEIE, m-am ales cu multă experienţă, contacte şi două medalii: una naţională şi alta internaţională. Medalii internaţionale ca a mea mai sunt doar vreo 50 în lume. Mi s-a oferit de două ori un post de ambasador şi de alte câteva ori posturi în misiuni externe. Am refuzat dintr-un calcul pragmatic, născut din ”teoria posmagului”: doi-trei ani eşti în ţară, unde mănânci posmagi ca să pleci undeva, după care pleci în misiune şi iarăşi mănânci posmagi, ca să strângi bani cu care să-ţi iei acasă un apartament, o maşină. Nu e modelul meu.

Relaţia cu Valeriu Ostalep
Cu Valeriu sunt prieten de la şapte ani, am fost colegi la şcoala generală, în liceu şi la Facultatea de Drept. În studenţie am făcut radio împreună, după care drumurile noastre s-au despărţit. După care ne-am regăsit la Ministerul de Externe, unde el avea să ajungă viceministru, iar eu director la departamentul de Cooperare regională. Din păcate, nu avem răgazul necesar să ne vedem şi să comunicăm foarte des. Nu este doar un profesionist al politicii externe, dar şi un intelectual rafinat, pentru care lectura este vitală. Este şi un meloman pasionat de jazz.

Când s-a născut PublikaTV
După retragerea de la MAEIE a venit propunerea cu Publika TV. Este o poveste care a durat vreo patru ani. Oricum, prima oară l-am cunoscut pe dl Vîntu în octombrie 2009. Mi-a propus, m-a impresionat şi am bătut palma. Cunoşteam câteva persoane din board, iar eu nu am fost primul moldovean de acolo. Propunerea de a mă ocupa de Publika a venit la sugestia amicilor mei din grupul lui Vîntu. Şi m-am apucat de treabă aici, în Republica Moldova, în timp ce în România s-au ocupat de alt segment al proiectului colegii Sergiu Toader şi Sorin Enache.

Cum a crescut Publika
Apariţia PublikaTV a produs modificări din primul moment în piaţa media a Moldovei. A urcat standardele la nivel de abordări şi de conţinut al ştirilor, la nivel de salarii pentru jurnalişti, la nivel de criterii profesionale şi chiar la nivel de echipamente. Aşa se explică şi sloganul nostru: ”Moldova, acum ai televiziune”. Şi nu a trecut multă vreme până la pasul următor: “Publika, mai mult decât televiziune”. Asta înseamnă şi Publika FM, şi publika.md, campaniile şi multe alte lucruri pe care le facem. Peste 50 la sută din ceea ce producem la nivel de ştiri, inclusiv pe on-line, este preluat de alte instrumente media din ţară şi nu numai. Cine îşi mai poate închipui azi Moldova fără Publika? Nobody!

Despre negocierile de cumpărare
Ştiţi, spunea dl Ion Sturza într-un interviu că nu trebuie să te căsătoreşti cu afacerea pe care o ai. Vorbind despre televiziune, pentru mine a fost mai complicat. Publika e un proiect ca prima dragoste, şi care are o anvergură specială. Am 370 de colegi, selectaţi pe principii strict profesionale şi instruiţi să-şi facă jobul corect, fără constrângeri editoriale sau politice. În aceste condiţii, mi-am dorit şi mai mult, nu doar manager şi co-proprietar minoritar, ci să păstrez şi să perfecţionez acest produs. Negocierile au fost, de fapt, un proces bulversant. În raport cu mine, a fost mai mult o discuţie cu copiii dlui Vîntu şi cu Elan. Asta în condiţiile în care iniţial ei fuseseră abordaţi de trei ofertanţi, dintre care unul a ţinut neapărat să facă public acest proces. Eu n-o să dau nume. Vă spun doar că au fost propuneri şi din partea unor grupuri de business, interesate de Publika TV, pentru că e un post care nu a făcut compromisuri politice şi ai cărui jurnalişti lucrează la standarde înalte, fără niciun fel de obedienţă.

De unde banii?
Zilele acestea am scris primul meu comentariu pe platforma voxpublika.md, ca să răspund nelămuririlor (de altfel retorice) ale unui blogger care scria despre cea mai recentă speculaţie pe tema vinderii/cumpării Publika. Şi aş vrea să subliniez aici diferenţa mare dintre A AVEA BANI şi capacitatea de A ATRAGE BANI. Eu bani nu am avut niciodată în exces. Investesc tot ce câştig. Unii ar spune că risc să arunc banii pe tot felul de prostii. Poate chiar au dreptate, dar fiecare om e nebun în felul său. De exemplu, acum, una din nebuniile mele vizează dezvoltările în mediul on-line despre care, în naivitatea mea (!), am convingerea că vor avea succes. Nu mâine-poimâine, ci într-un an, maximum doi. Uite, cu un an în urmă am creat prima companie juridică full service, specializată în servicii de proprietate intelectuală şi drepturi de autor, care acum e una de succes. Deci, banii vin şi pleacă, banii sunt un instrument.
Ce a însemnat în bani tranzacţia pentru Publika? 1,5 milioane de euro, ştiind că investiţiile au fost triple. Şi am soluţii de susţinere a staţiei pe o lungă perioadă. Ştiu că am un răgaz să cimentez premisele financiare ale acestei afaceri pe care vreau să o fac una durabilă şi de succes.

Unde este Publika?
Pe un trend de incontestabilă credibilitate, Publika TV şi produsele conexe constituie o platformă reală de informare şi comunicare, dispute de idei şi civilitate. Numai cine nu găseşte obişnuita „uşă din dos” a cumetriilor şi presiunilor contestă acest fapt. Mulţi greşesc raportându-ne la audienţa posturilor generaliste, în încercarea disperată de a demonstra că nu suntem un reper pe piaţa de profil. În plus, trebuie luat în consideraţie faptul că există o diferenţă în ceea ce priveşte calitatea telespectatorilor Publika. Lumea trebuie să ştie că Publika este un canal de nişă. Asta înseamnă că, la fel ca în orice altă ţară din lume, un asemenea post nu va trece de o cotă de maximum 15 la sută. În acest sens, abordarea mea este deopotrivă realistă şi pragmatică. Însă trebuie spus că, în comparaţie cu RealitateaTV (nivelul investiţiei, ritmul de creştere, amploarea şi intensitatea impactului), noi am făcut foarte multe într-un singur an. Noi am crescut mult mai repede, în timp ce Realitatea TV s-a remarcat în ţara vecină abia în doi-trei ani de când se afla pe piaţa media.

Despre problemele din audiovizual
Problema de moment este că Publika apare ca un instrument supradimensionat pentru piaţa din Republica Moldova, unde celelalte televiziuni au în medie 40-50 angajaţi, şi, cu mici excepţii, maxim o sută, deci costuri lunare de 30-50.000 de euro. Buget de sărăcie. Iar din sărăcie nu poţi face alţi bani. În schimb, pentru Publika am planuri interesante despre care se va auzi în cel mult două-trei luni. Deşi va fi greu de luptat cu subdezvoltarea acestei pieţe bazată pe grupuri de interese, mici monopoluri, şi afectată de lipsa de voinţă politică pentru a stimula şi ajuta dezvoltarea domeniului. Aici mă refer la modificarea Codului audiovizualului, care acum permite monopolizarea pieţei de către televiziuni şi radiouri din alte ţări care, în majoritatea lor, „produc” zilnic doar trei buletine de ştiri şi un talk-show săptămânal, pe care le dau în reluare. Cum rămâne cu obligaţia de a avea un minim de producţie autohtonă, licenţe pentru filme şi toate celelalte prevăzute în Codul audiovizualului?

Despre publicitate şi măsurarea audienţei
Piaţa de publicitate are segmente importante care sunt captivele unui număr mare de clienţi ce invocă datele de audienţă. Corect. Numai că procedurile şi instrumentul aplicate de compania care măsoară audienţele în Republica Moldova sunt opace şi discutabile. Eu nu am o problemă cu agenţia în sine, ci cu procedurile aplicate şi serviciile pe care mi le oferă pentru banii pe care îi plătesc. Noi avem nevoie de cifre corecte să le pot folosi pentru procedeul de programare – contra-programare etc, etc – sunt multe. Să nu-mi dezvolt proiectele pe dibuite. Cred că suntem dacă nu unicii, atunci printre puţinii care lucrăm cu specialişti în acest sens.

Despre politica schimbărilor în mass-media
Ca parte a vieţii social-economice şi educative, domeniul mass-media are nevoie de reglementări moderne şi clare. Nevoie care se loveşte de zidul nepăsării funcţionarilor şi politicienilor în măsura în care nu au interes pentru aşa ceva. De jumătate de an nu am mai discutat acest subiect cu politicienii. Până atunci am pregătit documente cu argumente şi le-am trimis tuturor celor patru partide parlamentare. Le-am explicat că ţine de ei să intervină în sensul unei reforme care să elimine echivocul şi să încurajeze presa moldovenească şi să deschidă piaţa cu reguli clare. Iar asta se referă la conţinut, la producţie, la retransmisie, la taxe, la publicitate. Telespectatorul nu ştie lucrurile acestea. Dar e foarte important ca atunci când pune mâna pe telecomandă, să aibă posibilitatea de a alege el însuşi la ce posturi se uită, nu să i se limiteze acest drept. Iar sistemul digital i-ar oferi o asemenea libertate. Este un sistem care poate fi implementat într-un an şi jumătate lejer. Din experienţă, ştiu că statul ar putea obţine uşor banii pentru un astfel de proiect.

Despre zvonuri
Nu sunt supărăcios. Nu degeaba sloganul nostru de bază este: Spune ce gândeşti! Şi îi îndemn absolut pe toţi să spună ceea ce gândesc. Uite, eu mă gândesc că unii aşteaptă ziua în care dl. Plahotniuc sau dl. Filat, sau dl Soros, să afirme public: „Dumitru este prietenul meu şi, de fapt, eu i-am dat banii pentru Publika”.
Trebuie să lămurim ceva. Eu am făcut rost de bani nu în Republica Moldova. Pentru aceşti bani, eu am anumite angajamente pentru o perioadă determinată. În rest, e problema mea şi este riscul meu. În cazul în care nu voi reuşi – voi pierde pachetul majoritar, dar voi rămâne aici. M-am asigurat cu multe alte instrumente ca să pot deţine controlul în continuare. Cei cu care am conlucrat în această operaţiune sunt amici de-ai mei care au încredere totală în mine. Sunt foarte optimist.

Despre istoria unor active pentru Ştiri Media Grup
Muz TV a fost un activ pentru care am negociat până la capăt, dar din motive financiare nu am mers mai departe. Cu Unimedia procesul a fost un pic mai avansat. Noi am preluat doar 25 la sută şi ne-am oprit tot din cauza banilor. Unimedia se dezvoltă independent. După ce a fost un suport incontestabil pentru noi în perioada lansării, avem relaţii financiare la nivel de companii, ei fiind printre cei care vând publicitate pentru publika.md, mai puţin decât ar trebui sau am vrea noi, dar asta e. Concentrarea mea este mai mult pe TV acum. Sunt însă convins că zona de on-line va creşte inevitabil, inclusiv dacă vom depăşi hotarele Moldovei. Mai târziu decât s-ar fi putut, dar… asta ţine de specificul local. Aici, toate dezvoltările, reformele, ajung mai târziu decât în alte ţări. Şi e păcat că în puţinele domenii unde suntem lideri noi, moldovenii, nu există capacitate de a exploata oportunităţi.

Despre jurnalismul marca Publika
La momentul în care a demarat proiectul Publika un lucru era clar: nu aveam de unde să strângem echipa de jurnalişti care să corespundă numeric şi calitativ standardelor noastre. Acum suntem 370 şi facem minim 70% din ceea ce face Realitatea TV la Bucureşti cu 700 de oameni. Aşa că am investit cu prioritate în training atât în perioada pre-lansării, cât şi după aceea. În primele şase luni asta a însemnat peste 500 de mii de euro pentru traineri, echipamente şi deplasări. Actualii mei colegi au venit din toate domeniile: tv, presă scrisă, agenţii de presă, radio sau… din meserii fără vreo legătură cu jurnalismul. Au fost selectaţi pe baza unor teste, au fost antrenaţi pe segmente distincte, atât pentru conţinut editorial cât şi pentru producţie. Tot efortul a fost controlat prin seturi de reguli şi principii generale, apoi particularizate şi chiar personalizate. Asta a însemnat exerciţii de căutare a informaţiilor, de documentare, de prelucrare, de reacţie la diferite tipuri de situaţii posibile pe teren, lecţii de dicţie şi de ţinută etc. Unii au plecat la alte televiziuni. Fie n-au rezistat ritmului de muncă, fie întârzierilor de salariu din perioada de început. Alţii au considerat că standardele sunt prea sus şi că exagerăm cerând calitate de la alegerea subiectelor, filmare, scriere, montare şi până la prezentarea ştirilor.
Pe de altă parte, în piaţă unii au început să ne copieze. Stilul, formatele, chiar ştirile şi sloganele uşor modificate. Jenant pentru ei. De aceea, unor colegi chiar le-am propus să le facem noi nişte formate de emisiuni, ca să nu mai apară în postura de a copia. Iar când sesizăm că unii nu renunţă la tentaţia copy/paste, încercăm să reglăm situaţia colegial, iar când nu se poate, acţionăm pe cale legală.

Despre salarii şi formarea specialiştilor
Când am început să facem angajări, toată lumea şi-a imaginat salarii ca la CNN. Noi am oferit salarii decente pentru Moldova şi condiţii de muncă mult peste cele din alte locuri. Dar ştiu că unii colegi de breaslă din conducerile altor televiziuni sunt supăraţi că, din cauza noastră, au fost nevoiţi să-şi plătească angajaţii mai bine decât o făceau până la apariţia noastră. Salariile, însă, nu ţin locul muncii de calitate. Directorul tehnic de la Publika este adus din România, pentru că la nivelul dotării noastre tehnice am găsit doar doi specialişti în Moldova care să corespundă. Însă ei lucrau în mai multe locuri şi cumulau venituri de patru-cinci mii de euro lunar. Nu le puteam plăti un asemenea salariu ca să muncească exclusiv la Publika. Am adus inginerul şef-adjunct de la TVR 1 pentru un contract de doi ani, în care este cuprinsă şi şcolarizarea unor colegi moldoveni. Şi directorul de imagine l-am angajat tot din piaţa media românească. Aşa am făcut în mai multe departamente, astfel că încet-încet formăm specialişti locali şi pe zona tehnică.

Despre viitorul televiziunii
În lume se vorbeşte despre viitorul garantat al televiziunii on-line. Eu cred că până la dispariţia din Moldova a televiziunii în formatul clasic noi vom reuşi să ne recuperăm investiţia şi să facem multe alte proiecte. Până atunci, vreau ca toţi moldovenii să aibă posibilitatea să vadă Publika TV şi să înveţe să spună ce gândesc!

Publicarea cheltuielilor publice în baza de date BOOST – praf în ochi şi management defectuos al resurselor financiare Mai 26, 2011

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului, Feed-back.
Tags: , ,
3 comments

Ministerul Finanţelor anunţă cu fast că a lansat baza de date a cheltuielilor publice în cadrul proiectului BOOST. Astfel Republica Moldova a devenit prima ţară din lume care oferă acces detaliat la asemenea bază de date, asigurând o transparenţă sporită în ceea ce priveşte eficiența cheltuielilor publice. Proiectul BOOST este inițiat de Banca Mondială la solicitarea Ministerului Finanțelor. Detalii despre utilizarea bazei de date gasiţi aici.

Informaţia difuzată de autorităţi conţine în ea 2 minciuni:
1. una mică – nu suntem prima ţară care îşi publică chetuielile, şi asta o confirmă şi Filat la întîlnirea cu vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru regiunea Europei şi Asiei Centrale, Philippe le Houerou. Citez: „Referindu-se la proiectul “E-guvernare”, Vladimir Filat a menţionat că Moldova este a 16-a ţară din lume care implementează iniţiativa „date deschise” (acces la datele guvernamentale cu caracter public) alături de asemenea state ca SUA, Marea Britanie, Suedia, Austria, Australia, Noua Zeelandă.” Plus, SUA din 2007 are un proiect http://www.usaspending.gov/ , adevărat cu mult mai avansat decît ce propune Ministerul Finanţelor, care şi aşa obligă toate instituţiile să publice rapoartele cheltuielilor anual pe site.

2. minciuna cea mare constă în crearea unei iluzii de transparenţă de către guvernarea noastră. La acest punct am să încerc să dau mai multe detalii. Toate guvernele, de regulă, îşi fac publice cheltuielile. La noi se face publicarea anuală a rapoartelor pe cheltuieli. Al doilea moment, constă în faptul că planificarea chetuielilor se prevede în legea cu privire la bugetul, care poate avea ulterior modificări la jumătate de an. Problema constă în faptul că societatea civilă nu participă în acest proces de planificare a cheltuielilor. Având o economie săracă noi folosim un model bazat pe priorităţi, în comparaţie cu alte ţări, care, la nivel de administraţii locale, cetăţenii pot planifica bugetul. Spre exemplu, în Brazilia este un oraş în care 50% din buget este planificat de către cetăţeni. Chiar dacă noi avem un buget public şi cheltuielile fiind publice, însă nu avem mecanisme eficace de monitorizare a acestora. Prin această bază de date, lansată de Ministerul Finanţelor, se încearcă a mima acest mecanism de monitorizare a cheltuielilor banilor publici, pentru că oricum noi publicam aceste date şi pînă a apărea BOOST, dar cum se făcea spălare de bani, aşa şi va continua să se facă, chiar dacă se va raporta nu o dată pe an, ci la finalul unui exerciţiu financiar. Atîta timp cît nu a creat un mecanism viabil de monitorizare a chetuielilor banilor publici, nicio bază de date nu ne va fi de folos.

Uite cam aşa cheltuim noi banii Băncii Mondiale pe baze de date, care, de facto, nu ne ajută la nimic. În schimb, avem titluri „tari” pentru ştiri ;).

Amintiri strînse în album Septembrie 1, 2009

Posted by ingerdemon in Feed-back.
3 comments

fostele_iubiri

N-am crezut vreo dată că se poate întîmpla. Mi-e greu să recunosc, dar nu mai am nici 15, nici măcar 20 de ani. Am crescut. Am crescut aşa cum îmi doream. Am crescut alături de fiecare bărbar care mi-a fost alături. Sper că şi ei au crescut alături de mine şi au luat de la mine ceea ce am eu mai bun.

Săptămîna trecută am avut o discuţie la telefon cu unul din aceşti bărbaţi. Este unicul bărbat în faţa căruia încă mă simt vinovată pentru tot ce i-am făcut. Şi nu-mi vine a crede, dar am făcut un lucru pe care nu l-am făcut niciodată cu alţi foşti iubiţi. Nu ştiu dacă mă va asculta sau nu, dar, l-am încurajat să se însoare. L-am sfătuit fără să regret, căci acest bărbat poate mîne va fi pentru totdeauna legat de altă femeie. Şi credeţi-mă pe cuvînt că nu-i uşor, mai ales cînd îmi amintesc cîtă iubire îmi jura. Ştiu că nu mai am niciun sentiment pentru el şi că nu mi-e frică să văd la braţul lui o altă femeie.

Nu cred că mă va chema la nuntă, dar dacă se hotărăşte anul acesta să facă acest pas, mă voi bucura sincer pentru decizia lui.

Voi cum staţi cu fostele iubiri?

Emoţii de copil August 31, 2009

Posted by ingerdemon in Feed-back.
7 comments

1991. 31 august.
emotii

O copilă subţire ca trestia stă în faţa unei mulţimi şi repetă în gînd versurile poeziei pe care trebuie în cîteva minute s-o recite. Se uită în jur… Unde-i mama? Mama se află în mulţimea adunată în faţa primului liceu deschis în oraş. Lîngă copilă o doamnă trecută demult de vîrsta primei tinereţi, chiar trecută şi de a doua tinereţe, o mîngîie pe creştet şi o întreabă:
– Ai emoţii?
Oare ce-o fi însemnînd acel cuvînt? Pentru copila care nici şapte ani nu are împliniţi, care ultimul an de libertate înainte de şcoală şi l-a petrecut la bunica, şi cu care mai des obişnuia să vorbească în rusă, cuvîntul „emoţii” era necunoscut şi fără de sens. Se uită peste uniforma şcolară, îşi îndreaptă cosiţele lungi şi buclate şi răspunde răspicat:
– Nu am emoţii.
Peste cîteva minute se apropie o adolescentă, o ia pe copilă de mînă şi îi spune:
– Pregăteşte-te. Acuş băiatul are să anunţe poezia ta.
Inima mai că îi sare din piept. De ce i-o fi trebuit mamei să îi povestească doamnei învăţătoare că ea recită frumos poezii. Da, poate că recită ea frumos poezii, dar nu faţă de toată lumea, ci singură, urcîndu-se pe scaun în faţa oglinzii.
– Acum, vine cu un omagiu limbii Tatiana ……., elevă a clesei I-ia B.
Care omagiu, care limbă? Eu doar am fost impusă să învăţ o poezie. Mi se promisese că dacă o învăţ, atunci mă vor înscrie la şcoală şi îmi vor permite să îmi aleg banca în care voi sta.
Îmi amintesc de această haioasă întîmplare din prima mea zi de şcoală atunci cînd toţi povestesc despre prima zi de şcoală, care pentru elevii liceului Constantin Stere din Soroca, coincidea nu cu 1 septembrie, dar cu 31 august. Aceasta fiind o dorinţă a primei directoare – Ana Bejan – profesoară de limbă română. Am învăţat atunci ce înseamnă cuvîntul emoţii. De frică am repetat de două ori prima strofă. Bine că oamenii adunaţi nu cunoşteau poezia. Emoţiile acestea le simt în fiecare an cu o lună înainte de începerea noului an şcolar. Ultimii doi ani chiar mă necăjesc tare rău emoţiile acestea. Cred că s-au păstrat în subconştientul meu, de aceea nu-mi prea place că se apropie toamna. Simt că acuş vine mama să mă terorizeze cu zubritul unei noi poezii pentru început de an şcolar.

Românul s-a născut poet şi a murit prozator Iunie 15, 2009

Posted by ingerdemon in Feed-back.
1 comment so far

Azi se implinesc 120 de ani de la trecerea in nefiinta a Luceafarului poeziei noastre. Am rugat pe twitter sa scrie fiecare cite un vers din creatia lui Eminescu. Cititi mai jos ce versuri eminesciene bintuie gindurile twitter-istilor.

@bunelul Şi în doua temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcşărie şi la casa de nebuni!

@bunelul Cum nu vii tu Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarti în două cete: în smintiti şi în mişei,

@serbuvlad Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

@oxanag Suntem în cuvânt şi-n toate, floare de latinitate…sub un cer cu stele sudice

@Moscovici Suntem români și punctum.

@natangarstea Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie. Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem și nu e…

@SoacraMica Ai obosit,cu mâna ta cea fina,în val de aur parul despletind, l-ai aruncat pe umeri de ninsoare, desfaci visând pieptarul de la sân.

@oxanag Să-ţi fie atât de drag cuvântul/ Încât atunci când îl rosteşti/Să crezi că însăşi Eminescu /Ascultă ce şi cum vorbeşti (V.Romanciuc)

@serbuvlad Şi dacă ramuri bat în geam/ Şi se cutremur plopii, /E ca în minte să te am /Şi-ncet să te apropii.

@eugenluchianiuc E uşor a scrie versuri…

@serbuvlad O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi /Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;

@C_COCIU Traind in cercul vostru strimt/ Norocoul va petrece,/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.

@sergiubarsa „Te-or intrece nataraii/ De ai fi cu stea in frunte”

@tanyapascovschi Cand ura cea mai cruda mi s-a parea amor… Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor./ Rugaciunea unui dac

Pe cine sa cred? Iunie 8, 2009

Posted by ingerdemon in Feed-back.
2 comments

Saptamina trecuta mediile din RM informau, ca pentru a capata viza in Ro, moldovenii trebuie sa prezinte obligatoriu la perfectare un extras bancar care confirma existenta unui depozit de cel putin 500 de euro. Azi de dimineata, ziarul Timpul (http://timpul.md/article/2009/06/07/2533), anunta prin gura lui Diaconescu, ministrul de exterbe al Ro, despre falsitatea acestei informatii.

Eu insa am primit o confirmare de la o colega de facultate ca Ambasada Ro cere din 15 mai extrasul de la banca. Pe cine credem? Eu prefer s-o cred pe colega, caci ea a depus cererea pentru viza. De ce atunci Diaconescu ne duce de nas? Dar Timpul de ce nu a verificat la ambasada?