jump to navigation

Să fii Andrei Gheorghe Octombrie 10, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului, Revista presei.
Tags: , , ,
4 comments


Am mai scris că am puţine modele de oameni care mă inspiră şi de la care învăţ. Şi asta pentru că am în mine ascunsă o capacitate enormă de a mă inspira singură pe mine şi un autocontrol îmbinat cu autocritică ce mă fac să învăţ singură şi să mă impun să fac lucruri noi.


Vineri am discutat cu unul din acei oameni al cărui nume şi performanţe te fac să vrei mai mult de la viaţa profesională şi să-ţi pui noi obiective în carieră şi în dezvoltarea personală. Este vorba de „controversatul” (aşa s-a intitulat el singur) jurnalist şi om de televiziune Andrei Gheorghe.

Revoluţia media pe care o trăim la Chişinău şi de care mă bucur pe de o parte, îi face pe patronii de media de la noi să scoată bani şi să investească în produse de media. Revoluţia şi schimbarea pieţii media de la noi l-a adus la Chişinău pe Andrei Gheoprghe, care s-a cam intoxicat de ceea ce se întîmplă pe la Bucureşti şi a acceptat provocarea pentru a face un show TV la Prime – Salutare, Naţiune! Despre cît e de bună sau nu emisiunea lui Gheorghe de la Chişinău rămîne să decidă telespectatorii simpli, căci dacă nu va vinde publicitate, cred că pur şi simplu va dispărea din grila de emisie. Pentru început sunt programate 15 emisiunie.

Eu azi vreau să scriu însă despre curajul pe care îl are Andrei Gheorghe prin a îmbărca imaginea de om controversat cu care s-a contopit. Anume imaginea lui de „controversat” pe care o are în România mă face să mă intereseze mai mult decît alte personaje media de peste Prut. Am simţit că a muncit să fie aşa cum este şi se vede că îi place că oamenii îl privesc ca pe unul care nu are frică să spună ceea ce este tabu: cuvinte indecente, adevăruri despre politicieni, fufe şi oameni simpli.

Pur şi simplu Andrei Gheorghe are curajul. Şi acest curaj îi aduce proiecte, contracte şi oferte care-i aduc satisfacţie şi bani. Şi ce spun alţii – puţin îl doare, căci el decide – merge la finanţe sau face emisiune la Chişinău. Şi nu-i prea pasă de ce cred alţii, important e ce crede şi ce vrea el să facă.

P.S. Oare cîţi din noi au curajul să fie un Andrei Gheorghe?

Sursa foto: http://www.blog.gurau.md

Hai, MOLDOVA!!! Moldova – Finlanda 5:0 Septembrie 2, 2010

Posted by ingerdemon in Călătorii din vis.
Tags: , , ,
7 comments


Fetele trebuie să fie cochete. Fetele se interesează de doar de haine, pantofi şi … Oare? Dar dacă fetele se interesează de fotbal?

Întotdeauna am privit jurnalul sportiv de la ProTV Bucureşti pentru ştirile picante despre fetele care iubesc fotbalul… sau fotbaliştii 😀 .. nu mai ştiu. Şi mai mereu mă întrebam – dar unde-s fetele care iubesc măcar fotbaliştii din fotbalul moldovenesc?

Am privit vara aceasta cum au încercat câteva publicaţii să implice fetele frumoase în lumea fotbalului. Stângaci şi plictisitor. Nu aveau nici cel mai mic interes fetele celea pentru fotbal. Le interesa doar premiul care era pus la bătaie. În acelaşi timp mă uitam holbată la microbista argentiniană care a atras în decolteul său generos toate camerele de filmat.

Oare chiar nu avem şi noi aşa fete? În ţara care se mândreşte cu frumuseţe la metru pătrat, nu cunosc microbiste care să facă scandal în fotbalul moldovenesc. Sau poate presa nu ştie unde să le caute? (Atentez la presa liberă. Liberă de tot ce vrea ea, inclusiv de subiecte care vând şi măresc tirajele.)

Mâine la Chişinău, pe stadionul Zimbru, naţionala Moldovei la fotbal va întâlni în preliminarele Campionatului European la Fotbal naţionala Finlandei. M-am interesat – meciul începe la 19.30, bilet am. Mâine merg să fac galerie naţionalei noastre. Am să strig şi am să sar în sus la fiecare atac al fotbaliştilor noştri. Iau cu mine aparatul foto şi am să încerc „să vânez” microbiste frumoase, dar şi fotbalişti care merită să fie apreciaţi de fetele noastre. Mai ştii, poate găsesc subiect de scandal ;).

P.S. Şi sunt sigură că mâine va fi un joc frumos.

Copilul meu Septembrie 1, 2010

Posted by ingerdemon in ascultă îngerii.
Tags:
add a comment


Mda… n-am mai scris demult. Azi e prima zi de şcoală. Anul trecut am povestit cum am mers eu la şcoală. Anul acesta am mari emoţii. Nu pentru mine, dar pentru cea căreia vreau să-i dedic acest articol. Anul acesta este elevă în clasa a noua.

Are multe nume. Şi în română şi în rusă. Eu prefer să-i zic – copilul meu. Am sunat-o de dimineaţă s-o felicit cu începerea noului an şcolar. Se pregătea de zor şi era în procesul de aranjare a coafurii. Am s-o sun spre seară s-o întreb dacă şi-a făcut cosiţe sau şi-a lăsat părul pe spate.

Ieri am vorbit cu ea şi mi-a cerut ultimele sfaturi pentru ţinuta de azi. Ştiu că va arăta deosebit. A fost la Chişinău şi am umblat cu ea prin toate magazinele şi prin toate buticurile posibile şi imposibile pentru ca copilul meu, care simt că deja e fată mare să fie mulţumită şi împlinită.

Ştiu – ştiu, elevii la şcoală trebuie să înveţe, nu să se gândească la boarfe şi la felul cum arată. Şi despre învăţătură am discutat. A promis că va avea doar note mari.

Am emoţii pentru că e încă atât de rebelă.

Cea despre care scriu azi are un nume tare frumos – Ana-Maria. E sora mea, e mai mică cu zece ani decât mine şi e tot ce am eu mai drag pe lumea asta. Sper să aibă un an plin de emoţii şi de noi descoperiri.

Vreau Bugatti!!! Iulie 22, 2010

Posted by ingerdemon in Ce citesc îngerii?.
Tags: ,
5 comments


Când îmi vine în cap o idee şi o dorinţă nu mă pot abţine să nu o dezvolt. Cine mă cunoaşte ştie cu cât entuziasm mă dedic pentru a obţine ce-mi doresc. Săptămâna aceasta am avut nenorocul să aud o denumire de maşină pe care n-am văzut-o prin filme sau pe şoselele Chişinăului pline de Lexus, care după cum bine a observat Zoso, ar fi maşină naţională. Ştiu şi eu despre Ferrari, Bentley, dar Bugatti… Recunosc, nu pricep nici o boabă în maşini.

Am permis de conducere, îl port în geantă alături de celelalte acte. L-am făcut pentru că s-au dus toţi să-şi facă permis, dar instructorul meu mi-a zis „Draga mea, nu mi-aş dori niciodată în viaţă să te întâlnesc în trafic”. Nici eu nu ard tare de nerăbdare să mă văd la volanul unei maşini. Locul meu preferat în maşină este pe bancheta din spate. Mă simt confortabil şi moral şi fizic acolo.
Meditând la „de ce vreau eu Bugatti”, mi-am dat seama că are maşina o calitate fenomenală. Pentru acea calitatea mi-o doresc. Pentru că n-am s-o pot conduce!

După această noutate cu Bugatti a mai venit una, cea cu miliardarii moldoveni. Eu am citit ştirea în rusă de pe site-ul acela incognito din marele internet rusesc. Nu miliardarii noştri mi-au atras atenţia, dar lista celor ruşi. Mi-am dat seama că nu ştiu cum arată miliardarii ai căror nume le citeam în ştire. Aşa că m-am apucat să citesc biografiile lor şi să caut poze cu soţiile, amantele, sau pur şi simplu iubitele cu care apar ei în public. Unii din ei chiar mi-au părut ok, mai ales am descoperit pe cineva cu blog, unde dă sfaturi de cum să lupţi cu complexele :).

Mi-am condimentat serile şi cititul articolelor ieftine despre miliardari ruşi cu câte un articol de pe curvette.ro, blog-ul unei belle de jour sau de nuit din Bucureşti, care se mărită acum cu un grec. Scrie bine. Mă gândesc s-o întreb dacă s-a întâlnit vreodată cu miliardari ruşi. (Deşi am dubii ca miliardarii ruşi să-şi dorească vizite în România.)

Am încercat să citesc şi ceva mai serios, dar, nici cum nu se prindea. Aşa că stau de 2 zile cu articolul deschis şi îmi tot promit că acuş revin la el.

Cauza principală a incapacităţii de a citi ceva mai serios o văd în dorinţa mea „ascunsă”, pe care am reuşit s-o împart cu o bună bucată din prietenii din on-line, şi se cheamă, deja ştiţi – Bugatti. Mda… Mi-am pus şi o fotografie cu maşinuţa asta pe perete. Poate se îndeplineşte dorinţa, aşa cum scriu cărţile care ne învaţă despre gândire pozitivă şi materializarea dorinţelor :D.

La final, recomand să citiţi asta, căci nu în fiecare zi citim în Occident articole despre situaţia reală în care ne aflăm.

P.S.: Mai este cineva care nu vrea să mă vadă în trafic? Dacă da, vă recomand să-mi dăruiţi un Bugatti!!! (Poate fi cumpărat şi la mâina a doua)

Sursa foto.

Zâmbeşte, cineva te iubeşte! Iulie 14, 2010

Posted by ingerdemon in ascultă îngerii.
Tags: ,
2 comments

Zâmbeşte, cineva te iubeşte! Aşa scrie pe ecranul telefonului meu. A pus mesajul acesta într-un moment când mi-am dat seama că am uitat să zâmbesc. Am schimbat trei telefoane de atunci, dar când pornesc telefonul a rămas acelaşi mesaj. De atunci când sunt tristă şi uit să zâmbesc ascult Mădălina Manole.

Nu am să scriu mai mult nimic despre piesele ei, căci cuvintele nu au rost. Ascultaţi-o şi zâmbiţi.

Replică tovarăşului Dodon :) Iulie 14, 2010

Posted by ingerdemon in ingerdemon despre politică.
Tags: , ,
2 comments

Un premier, care are pe cap aproape 3000 de sinistraţi, plus o problemă cu blocarea vinurilor în vama rusească şi încă responsabilitatea actului de guvernare asumat prin accederea în funcţie, nu are timp să stea la taclale cu oponenţii politici. El participă în emisiuni pentru a ne informa despre ce face şi care sunt acţiunile de mai departe ale Guvernului.

Citeam pe undeva în presa rusă că Medvedev a decis să micşoreze numărul de apariţii TV pentru că situaţia din ţară este calmă şi nu sunt necesare apariţii lunare la canalele TV. Mă gîndesc că nu l-am văzut nici pe Putin şi nici pe Boc în emisiuni de dezbateri cu oponenţii politici în afara campaniilor electorale. Mai ales că ei sunt executivul, iar de politică să se ocupe parlamentarii.

E corect că a refuzat Filat să participe în emisiune alături de mult stimatul tovarăş Dodon. Doar nu suntem în campanie electorală ca să accepte provocările. Şi producătorii emisiunii ar face bine să îl întrebe mai întâi pe premier dacă vrea sau nu să participe alături de un alt politician în emisiune, apoi să sune şi să invite alţi actori în emisiune.

Plus, sunt îndeajuns dezbaterile la care participă alături de ceilalţi lideri din Alianţă.

P.S. Tovarăşul Dodon, nu cred că-i este frică lui Filat, pur şi simplu nu-şi pierde timpul şi energia cu provocările şi dezbaterile, care, în cazul de faţă, vor fi doar speculaţii pentru dvs. şi apă la moara jurnaliştilor. Filat va răspunde în campanie electorală pentru tot ce a făcut şi ce nu a făcut. Acum, cred că e cazul să-l lăsăm să-şi facă munca.
P.P.S. Sper că ceea ce am scris eu nu este o noutate pentru tovarăşul Dodon, iar articolul său nu este decît experimarea metaforică a ideilor opoziţiei constructive.

pentru femeile care citesc :) Iulie 9, 2010

Posted by ingerdemon in Faţă-n faţă cu femeia modernă (adică cu mine).
Tags: , ,
1 comment so far

Are dreptate Gheorghe Erizanu de la Cartier atunci cînd scrie că femeile care citesc sunt periculoase :).

Vă invit să vă delectaţi cu o istorioară haioasă, pe care mi-a făcut-o cadou una din prietenele mele ce se află acum departe, şi care sper să vă aducă argumente în plus la axioma „femeile care citesc sunt periculoase”.

Niciodata Sa NU te pui cu o Femeie!

O pereche, sot si sotie, au decis sa-si faca vacanta pe marginea unui lac, caci sotului ii placea sa pescuiasca. Dupa cateva zile petrecute acolo, intr-o dimineata, sotul se intoarse obosit si se hotara sa ia o pauza.
Sotia se gandi sa profite si sa faca o plimbare pe lac, desi nu era prea familiarizata cu locul.
A luat barca (in care ramasesera toate ustensilele de pescuit ale sotului, a pornit motorul si dupa ce a mers putin, a ancorat, a deschis o carte si a inceput sa citeasca.

La un moment dat, apare un Gardian Public, cu barca sa. Trage alaturi de barca femeii si-i spune:

‘Buna dimineata, doamna. Ce faceti aici?’
‘Citesc o carte’ replica ea, (intrebandu-se daca ‘nu e evident?!’)

‘Va aflati intr-o zona Interzisa Pescuitului’ o informa el.
‘Imi pare rau, domnule ofiter, dar NU pescuiesc!… Citesc!!!’

‘Da, dar aveti tot echipamentul necesar! Din cate stiu, ati fi putut incepe in orice moment! Trebuie sa va retin si sa va dau amenda!’
‘Doar pentru ca aveam o carte in mana si citeam?!!’ exclama ea stupefiata.

‘Va aflati intr-o zona interzisa pescuitului’ o informeaza el din nou.
‘Imi pare rau, domnule ofiter, dar nu pescuiesc, ci citesc!’

‘Da, e drept, dar aveti tot echipamentul. Din cate stiu, sunteti capabila sa incepeti oricand.. Am sa va retin, si am sa va dau amenda!’
‘Daca veti face asa ceva, am sa va acuz de viol!’ spuse femeia.

‘Dar nici macar nu v-am atins!’ spuse gardianul public.
‘Da, e adevarat, dar si dumneavoastra aveti tot echipamentul necesar… Din cate stiu, ati putea incepe in orice moment!’

‘O zi buna, doamna!’ raspunse el, si-o sterse.

MORALA: Nu te apuca sa-i aduci argumente, unei femei care citeste.
E clar, ca e capabila sa gandeasca!!!

P.S. fotografia tot de pe blogul lui Erizanu am luat-o.
Alta mai sugestivă n-a găsit google 😉

Scorpiile care mă inspiră Iunie 25, 2010

Posted by ingerdemon in Faţă-n faţă cu femeia modernă (adică cu mine).
5 comments


Nu am idoli. Şi nici fan înrăit a vreunei vedete n-am fost vreodată. N-am încleiat pe pereţi postere, n-am colectat articole şi fografii de prin ziare sau reviste. Dar am cîteva femei dragi pe care le urmăresc. Nu la propriu, le urmăresc cariera şi încerc să fur cîte ceva pentru mine. Cînd mă apucă dorul dau un serche pe google să văd ce au mai făcut.

Am descoperit în seara asta un lucru interesant. Toate aceste trei femei au multe în comun. Dar, au ceva în comun şi cu mine 😀 – zodia scorpionului.

Deci, iată scorpiile dragi mie:

Prima e Julia Roberts. O ştiu din filmele pe care le priveam în adolescenţă. M-a cucerit cu zîmbetul pînă la urechi şi părul vîlvoi cu bucle neregulate.

A doua e Tina Kandelaki: e una din cele mai bine plătite prezentatoare TV din Rusia. O energie nebună vine din partea ei. Mă mir de fiecare dată şi nu înţeleg cînd reuşeşte să le facă pe toate. Şi încă ceva, are blog, cont pe tiwtter, şi vorbeşte mereu. Citesc blogul ei cînd am timp şi fur cîte un pic din meseria pe care o face. Ador felul în care se poate transforma, e gîndit detaliu cu detaliu, care o face să fie unică, dar cu atîta stil şi eleganţă…

Şi a treia e o moldoveancă – Nata Albot. A început să-mi placă de cînd de curînd, şi cred că în mare parte, de cînd şi-a făcut blog . Atunci am simţit emoţii şi o energie care mă atrage să deschid blogul ei şi să-l citesc aşa cum îl citesc şi pe al Tinei.

Scorpiile mele sunt reale, vii, emotive şi pline de sine. Şi pe voi cine vă inspiră?
P.S. Foto cu Nata e de la la Blogovăţ 2010. În fotografie e şi Viorel Mardare (pentru cine nu l-a recunoscut ;))

Franţuzoaicele, facebook şi imaginea mea de… Iunie 17, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului.
Tags: , ,
5 comments

Ştiţi ce înseamnă „liberul arbitru”? Am auzit de multe ori această sintagmă, şi parcă mi se părea că înţeleg ce înseamnă şi parcă totuşi nu până la urmă înţelegeam. Săptămâna aceasta am hotărât să întreb de atotştiutorul Google cu ce se mănâncă acest „liber arbitru”. Explicaţiile mi-au fost pe plac, mai ales că simţeam nevoia unui sprijin pentru a-mi răspunde la întrebarea: Oare e adevărat că femeile noastre plecate la muncă în Europa sunt privite cu ochi răi de femeile din acele ţări super dezvoltate şi super inteligente şi pline de aristocraţie?

ÎNCEPUTUL. Răspunsul la întrebarea mea, dar şi întrebarea propriu-zisă a apărut în urma unui mesaj primit pe Facebook. (Mda… reţelele sociale îmi dovedesc a câta oară că trebuie studiate mai atent, căci nu cunoaştem chiar bine efectele şi influenţele asupra indivizilor umani.) Mesajul pe care l-am primit spunea că sunt o urâţenie şi că nu am făcut mare performanţă pozând în rochie de mireasă. Deci, orgoliul meu feminin a fost nu atins, dar aproape i s-a dat foc. Ce are o persoană necunoscută, care mă vede pentru prima dată în viaţă să-mi spună că-s urâtă? Încerc să nu dramatizez situaţia, beau un ceai şi mă apuc să-i scriu răspuns. După încă câteva vorbe de duh din partea franţuzoaicei, care mi-a amintit că fac parte din partea aceea a Europei, unde-s femei uşoare, fără scrupule şi mereu în căutare de bărbaţi cu bani. M-am pomenit fără ca să vreau personaj din filmul „Oaspeţii tatălui meu”.

ŞOCUL. Nu îmi venea a crede că pot fi învinuită că-s o depravată doar pentru că sunt din moldoveancă şi mă trag din Europa de est. Dacă aveam până acum dubii la felul în care se uită la noi străinii, acum nu mai am. Îmi găsisem singură răspuns la întrebarea de mai sus. Mă gândeam că orice n-am face suntem fetele care vin să le fure banii, joburile şi bărbaţii.

Fire romantică ce sunt, continui discuţia cu sărmana franţuzoaică şi îi explic că nu am nevoie de Franţa ei, de bărbatul ei, de banii nemunciţi. La care ea îmi scrie – o femeie, rusoaică, cu numele Tatiana ia suflat bărbatul de sub nas. Ea a rămas cu după 15 ani de căsnicie cu 2 copii şi singură.

M-a înduioşat tipa şi i-am răspuns că îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat şi la îndemnul unui prieten (nu-i dau numele ca să nu i se urce la cap), îi scriu că rusoaica în curând se va plictisi de bărbatul ei, şi el va fi nevoit sau să revină la ea, sau s-o îndure mai departe în timp cea ea se distrează cu alţi bărbaţi.

FINALUL. Finalul a încununat opera: franţuzoaica mea şi-a cerut iertare, şi mi-a zis că chiar deja îi par o persoană drăguţă. Mai mult, azi de dimineaţă am văzut un mesaj de la ea în care mă ruga să nu fiu supărată şi că mă invită să fim amice. 😀

În acea seară alegam prin casă şi mă bucuram că am reuşit s-o conving pe sărmana femeie că nu toate femeile din Moldova sunt uşuratice.

Şi acum revin la „liberul arbitru”. Fiecare din noi decide cum îl vor vedea oamenii din jur: un neghiob sau un om inteligent. Este în puterea noastră să schimbăm percepţia celor din jur. Unicul lucru care este necesar pentru aceasta este să avem mai multă toleranţă şi mai mult timp pentru ai asculta şi auzi pe cei din jur.

P.S. Comunicarea, dragii mei, opreşte războaie şi înduioşează inimi.
Fotografia e cea care a făcut să-mi scrie franţizoaica şi să-mi spună că-s urîtă 😉

UPDATE: Am uitat să dau un link util pentru cei care, la fel ca mine, parcă înţeleg, dar parcă nu ce-i „liberul arbitru” 😉

Întrebarea dimineţii de astăzi Iunie 11, 2010

Posted by ingerdemon in De-ale carnavalului.
2 comments

De 4 ani în fiecare dimineaţă citesc ştirile şi ziarele. În fiecare zi sunt bibliotecă de noutăţi adevărate sau inventate. Mai mult, pot recunoaşte după stilul de a scrie a jurnaliştilor o ştire de la Unimedia de cea scrisă de Jurnal sau de Ştirea Zilei.

Prea lungă introducerea pentru tema pe care vreau s-o abordez astăzi : examenele de bacalaureat. Anul acesta subiectul a fost dezbătut cu multe detalii şi mult fast de PublikaTV. Atît de mult a încît au mers cu camera ascunsă să-i spioneze pe elevi la BAC. Citeam pe blogul lui Dan Negru despre cum TV-urile de ştiri din România obişnuiesc să-şi inventeze ştiri. Uite că s-a început şi la noi. Mulţumesc lui Vîntu pentru importul de cultură mediatică !!!

M-a făcut curioasă ştirea cu copiatul la BAC şi am adresat şi eu de dimineaţă o întrebare prietenilor de pe facebook : Oameni, cine n-a copiat la BAC ?

Nu credeţi că răspunsurile m-au şocat cumva. Nu m-au şocat cu nimic şi nici nu mi-au schimbat cumva ideile şi convingerile mele despre copiatul la BAC sau la oricare alt examen, cred că chiar m-au bucurat. Marea majoritate din cei care mi-au răspuns, au spus că n-au copiat la BAC.

Nici eu n-am copiat, nu aveam ce copia. Nu cred că s-au schimbat multe de pe timpurile cînd am dat eu examenele de BAC, şi cred că şi acum subiectele sunt aşa formulate încît nu prea ai ce copia. Deci, chiar dacă ai posibiolitatea să copii, oricum trebuie să pui mintea în mişcare ca să analizezi informaţia şi s-o structurezi aşa cum sunt cerinţele din test.

Nu vreau să mai adaug nimic despre stimabilii colegi din jurnalism, vin doar cu o urare pentru adolescenţii care zilele astea au examene: SUCCES!